Offtopic pentru Virusache

Mare e grădina Virtualiei!!!

Prin plimbările mele prin ea am dat peste cineva care povestea cum l-a luat la goană cu budigăii pe vine o iapă cu mânz cu tot…. Aşa l-am cunoscut eu pe Virusache.

Ieri dimineaţă aflu că… budigăii au rămas dar nenea Virusache s-a dus. De dimineaţă clopotele au început să bată mai întâi la Scorpio72, apoi le aud şi la Psi, iar spre seară Genunchiul lumii… mi-a pus capac.

Încep să fierb… Nenea s-a dus, budigăii se duc şi ăia dar… munca lui din Virtualia? Toată grămada aia de poveşti (mai mult sau mai puţin hazlii, cu sau fără „perdea”), poemele lui de pomină?!? Îi întreb pe toţi cei care l-au cunoscut şi cei care-s curioşi despre cum a scris, îi întreb pe toţi bloggerii din Virtualia, îi întreb pe toţi cei care sunt doar simpli cititori!

Măăăi, dacă un trup poate fi închis într-o cutie şi băgat la două palme în pământ, sufletul poate fi deschis oricând, fie printr-un click ori prin tipărirea unei cărţi. E păcat să piară tot ceea ce e scris pe sit!

Aseară mi-am ridicat budigăii de la pijama şi-am refuzat să plâng. Am început să-l recitesc pe Virusache. Am râs din nou, căci sufletul lui e încă viu. Citeam pe undeva, cu mult timp în urmă, că străbunii noştrii plângeau la naşterea unui copil iar la înmormântări râdeau…

Aseară am râs. Deci sunt ROMÂN! Clar! Auzi nene?!?

Comments are closed.

%d bloggers like this: